Adulții cu strabism sunt oare sortiți unei vieți groaznice?

Mulți dintre adulții cu strabism se confruntă cu anxietate, depresie și alte probleme de boli mintale.

Unele studii găsesc chiar o corelație uriașă între bolile mintale și strabism.

Totuși te rog să mă crezi că există atât de multă speranță să îți schimbi viața într-una uimitoare.

Ești dispus să lucrezi pentru asta?

Strabismul îți oferă o oportunitate unică de a-ți remodela caracterul.

Învață să-ți iubești ochii și creierul!

În copilărie sau poate mai târziu, ai început să ai vedere dublă, să nu te poți concentra sau să ai vedere super încețoșată la un ochi. Drept urmare, creierul tău a vrut să te protejeze de acele probleme, așa că a încercat să le rezolve. Cel mai bun mod în care știa să o facă, era să „devieze un ochi”.

 

Apoi probabil că te-ai operat la ochi și creierul a decis din nou să te ajute, mișcând ochiul în altă direcție.

Din păcate, ochii și creierul tău pur și simplu nu au înțeles cum să fie „normale”.

Trebuie să știi însă că ochii și creierul tău lucrează de două ori mai mult decât la o persoană normală.

Acesta este motivul pentru care ai dureri de cap, uiți repede, simți arsuri în spatele ochilor și ceață pe creier. Creierul tău lucrează exagerat, încercând să te ajute … Și asa a fost toată viața ta…

Iar tu, în mod paradoxal, îți urăști creierul… Îți urăști ochii…

 

Nu spun că trebuie să-ți placă să ai ochii nealiniați.

Dar ai putea găsi puțină compasiune pentru creierul tău. Pentru ochii tăi. Pentru toată munca pe care încearcă să o facă. Da, ochii și creierul tău sunt confuzi. Dar nu trebuie să-i urăști, trebuie doar să-i ajuți.

Poți aprecia eforturile pe care creierul tău le-a depus încercând să depășească acea conectare deficitară pe care o are cu sistemul vizual.

 

Iată câteva gânduri pe care ai putea să le îmbrățișezi:

• Îmi iubesc creierul și îi mulțumesc că muncește atât de mult pentru mine.
• Corpul meu a muncit atât de mult toată viața, încercând să compenseze și să-mi rezolve problemele de vedere. Dar acum e rândul meu să îl ajut în mod conștient.
• Toată lumea are ceva de depășit în viață. Scopul meu acum este să-mi învăț creierul cum să controleze ambii ochii

Pentru a deveni o persoană nouă, nu vei reuși urându-te. Dimpotrivă, este nevoie de dragoste și compasiune.

Renunță la mentalitatea de victimă

Știu că ți-ai spus de multe ori:

• Nu sunt o persoană demnă de a fi plăcută sau iubită.
• Dacă părinții mei ar fi făcut cutare lucru, viața mea nu ar fi acum atât de grea.
• Dacă medicii mei ar fi fost cinstiți, mai buni etc. nu m-aș confrunta astăzi cu problema asta.
• Sunt deprimat pentru că am fost agresat în copilărie.
• Nimeni nu mă va angaja pentru că ochii mei nu sunt drepti.

Având acest tip de gândire, lași cheia fericirii tale oamenilor și lucrurilor din afara controlului tău?

În loc să alegi cum vrei să acționezi, le permiți altor persoane (unora cărora nu le pasă de tine) să aleagă cum te simți.

Este timpul să îți asumi responsabilitatea personală pentru rolul pe care îl poți juca.

Fii proactiv cu privire la lucrurile pe care le poți controla.

Exersează recunoștința pentru ceea ce ai.

Caută soluții. Învață din trecutul tău, dar nu trăi în trecut. Privește la ce poți face în prezent, pentru un viitor mai bun.

Strabismul nu echivalează cu sentința la o viață mizerabilă.

 

Chiar dacă oftalmologul ți-a spus că doar puțini adulți cu strabism pot obține vedere stereoscopică, gândește-te că ai putea face parte din acei puțini. Totuși fie vorba între noi, șansele de a vedea stereoscopic sunt  mari dacă practici terapia vizuală în mod corect.

Gândul acesta m-a determinat să nu renunț. M-am hotărât să-mi vindec creierul și să-mi învăț ochii să lucreze în echipă. Am privit spre viitor și m-am simțit puternică.

Recunoștința vindecă

Depresia, frica și anxietatea încă mai reapar câteodată. Am învățat să privesc viața cu recunoştinţă.

Recunoștința vindecă, mai repede decât orice, mentalitatea de victimă.

Recunoștința este cel mai bun antidepresiv. Ea poate vindeca o mie de răni ale trecutului.

 

Uneori nimic nu pare să mă ajute și sunt tristă. Îmi revin însă și realizez că toate acestea fac parte din experiența umană.

Înțeleg că nu este atât de simplu pentru toată lumea și că unii oameni au avut experiențe mult mai rele decât mine.

Totuși vreau să-ți dau speranță.

Vreau să te ajut să găsești soluții și să preiei controlul asupra creierului, ochilor și vieții tale.

Există atât de multe posibilități de a depăși strabismul.

Crede-mă, nu trebuie să rămâi blocat!