Cum stimulăm neuroplasticitatea?

Cercetările au arătat că în creier se pot forma căi neuronale noi și apar noi neuroni de-a lungul întregii vieți.

În ciuda faptului că moștenirea genetică este fixă, stilul de viață joacă un rol important în îmbunătățirea acestei calități unice a creierului numită neuroplasticitate.

Iată care sunt activitățile care contribuie la îmbunătățirea și valorificarea neuroplasticității creierului

Exercițiile fizice regulate

Exercițiile fizice stimulează funcționarea creierului printr-o varietate de mecanisme care includ creșterea volumului cerebral, a aportului de sânge și a nivelului hormonilor de creștere.

Postul intermitent

Postul intermitent este o modalitate excelentă de a crește nivelul factorului neurotrofic denumit BDNF (Brain-Derived Neurotrophic Factor). În creier, proteina BDNF este activă la nivelul sinapselor. Sinapsele se pot adapta și se pot schimba (plasticitatea sinaptică) ca răspuns la experiențe noi. Mai mult, apare detoxifierea corpului și reciclarea proteinelor vechi prin procesul de autofagie.

Meditațiile

Există o mulțime de studii care arată că practicarea regulată a meditației are efecte profunde asupra creierului – stimularea atenției, îmbunătățirea memoriei, creșterea activității cortexului prefrontal.

Există de asemenea studii care arată că meditațiile stimulează îngroșarea cortexului și creșterea densității materiei cenușii cerebrale.

Somnul adecvat

Somnul ar putea fi cel mai important element in neuroplasticitate. Un creier deprivat de somn are conexiuni tulburi, cauzând informații nervoase confuze. Somnul restabilește echilibrul si favorizează formarea de noi conexiuni necesare pentru crearea de noi amintiri, aptitudini și învățături.

Creierul tău se curăță singur când dormi. Ai simțit vreodată că ai creierul plin (de obicei când înveți ceva nou sau când începi o slujbă nouă)? Ei bine, poate fi adevărat. Când înveți multe lucruri noi, creierul tău construiește conexiuni ad-hoc, dar inițial acestea sunt conexiuni ineficiente. Creierul trebuie să taie o mulțime de conexiuni și să construiască altele mai raționalizate și mai eficiente. El face aceste lucruri în timpul somnului.

Când dormi, celulele creierului se micșorează cu până la 60% pentru a crea spațiu astfel încât grădinarii creierului (celulele gliale) să intre în acțiune și să ia deșeurile. În acest fel se elimină sinapsele inutile. Acesta este motivul pentru care, după o noapte de odihnă bună reușești să gândești clar și rapid.

Somnul este benefic pentru abilitățile tale cognitive. Un pui de somn de 10 sau 20 de minute le oferă grădinarilor microgliali șansa de a elimina unele conexiuni neutilizate și de a lăsa spațiu pentru a construi altele noi.

A gândi cu un creier lipsit de somn este ca și cum ți-ai croi drum cu o simplă macetă printr-o junglă deasă. Este neadecvat, lent și epuizant.

 

Îndepărtarea stresului

Stresul diminuează neuroplasticitatea din hipocamp și cortexul prefrontal, dar o stimulează la nivelul amigdalei, ceea ce se asociază cu frică, furie, anxietate și alte răspunsuri emoționale autonome.

Pentru a șterge o informație nedorită din creier, pur și simplu, încetează să te mai gândești la ea. Chiar și atunci când ți-o reamintești, schimbă-ți permanent focalizarea și atenția. Mai devreme sau mai târziu informația va fi marcată pentru reciclare.

 

Învățarea unui instrument

Muzica stimulează plasticitatea creierului.  Copiii care urmează o educație muzicală prezintă creșteri ale coeficientului de inteligență IQ, îmbunătățirea memoriei verbale si  a abilitații lingvistice.

Simpla ascultare a muzicii nu are același efect. Este necesară participarea activă la actul de creație.

Asimilarea de informații noi

Învățarea unei limbi noi sau a unor abilități artistice determină întărirea conexiunilor din creier.

Lectura

Cercetătorii de la Universitatea Emory au descoperit că cititul literaturii de ficțiune determină o conectivitate sporită in creier. În plus, cititul poveștilor oferă șansa relaxării.

Terapia vizuală

Poveștile de succes legate de terapia vizuală sunt din ce în ce mai frecvente în literatura de specialitate actuală, pacienții recâștigând vederea unui ochi ambliop și dobândind stereopsis (vedere 3D) pentru prima dată în viață la vârsta adultă. Aceste rezultate extraordinare au la bază neuroplasticitatea creierului, iar tratamentele vizuale nu mai sunt un tabu în populația adultă.

Se știe că aproximativ 70% din toate fibrele senzoriale din creier sunt legate de procesarea vizuală. Prin terapia vizuală se stimulează apariția de noi conexiuni corticale și se activează celulele destinate percepției vizuale care erau anterior slab dezvoltate sau nedezvoltate, ducând la o vedere mai bună, o  rezoluție crescută a imaginii și o coordonare mai bună a ochilor. Astfel, atenția pacientului, conștientizarea și repetarea sarcinilor în timpul tehnicilor de terapie a vederii s-au dovedit a fi extrem de benefice, indiferent de vârstă.

https://www.optometrystudents.com/vision-therapy-neuroplasticity-optometry-student-perspective/