Esotropia este o formă de strabism, care constă într-o lipsă de aliniere a ochilor, caracterizată printr-o deviere spre interior (spre nas) a unuia sau a ambilor ochi.

Devierea ochiului poate fi ocazională sau constantă, având loc fie la focusarea la aproape, fie la focusarea la distanță, fie în ambele situații.

Dacă este prezentă esotropia, devierea spre nas poate afecta în principal un ochi sau poate alterna între ochi (deviază când un ochi, când celălalt). Exotropia este opusul esotropiei, caracterizată printr-o deviere exterioară (spre tâmplă) a ochiului.

Când poate apărea esotropia?

Această afecțiune poate apărea la orice vârstă, dar esotropia este cel mai frecvent tip de strabism la sugari. Dacă devierea spre interior apare la sugarii cu vârsta mai mică de 20 de săptămâni, situația se rezolvă de obicei de la sine, mai ales atunci când nealinierea ochilor nu apare des sau este ușoară.

Dar dacă observați încrucișarea constantă a ochilor la un copil, de orice vârstă, acesta ar trebui evaluat de către un oftalmolog, pentru a determina tratamentul necesar. Tratarea esotropiei, înainte ca un copil să împlinească vârsta de 2 ani, poate fi adesea extrem de reușită.

Efectele esotropiei asupra sistemului vizual

Acestea efecte depind de frecvența cu care apare devierea ochiului, precum și de severitatea devierii acestuia. Când un ochi sau ambii ochi se încrucișează, va fi afectată capacitatea ochilor de a lucra cu succes în echipă.

Dacă esotropia apare la copiii mai mari și la adulți, aceștia pot experimenta diplopie (vedere dublă) sau un câmp vizual scăzut.

Există afecțiuni medicale, cum ar fi unele boli tiroidiene și sindromul Duane, care pot provoca esotropie.

Esotropia este ereditară?

Esotropia și alte tipuri de strabism pot exista ca o trăsătura prezentă în anumite familii. Un istoric familial de esotropie nu înseamnă neapărat că generațiile viitoare vor avea același tip sau severitate a afecțiunii. Alte patologii asociate cu esotropia pot include diverse tulburări neurologice și genetice, iar anumite boli sistemice, cum ar fi hipertiroidismul sau diabetul, pot provoca și ele lipsa alinierii oculare.

Prematuritatea poate crește, de asemenea, riscul de esotropie.

Terapia vizuală și esotropia

Tratarea esotropiei ameliorează diplopia și restabilește adesea alinierea oculară, binocularitatea și percepția adâncimii.

Asocierea cu ambliopie (ochi leneș) necesită tratament specific.

 

Terapia vizuală tratează cu succes pacienții cu esotropie  și le îmbunătățește câmpul vizual, fiind individualizată pentru fiecare pacient în parte și concepută pentru a corecta deficiențele vizuo-motorii și perceptiv-cognitive.